« Înapoi

FEAR 3

Postat: 2010/May/17

 

April 9th, 2010 at 9:28 am -

Warner Bros. a anuntat ca va lansa in toamna acestui an pentru PC, Playstation 3 si Xbox 360 first-person shooter-ul FEAR 3, aflat in dezvoltare in studiourile Day 1.

Jucatorii vor intra din nou in rolul protagonistului din primul FEAR (cunoscut drept Point Man), existand acum si posibilitatea controlarii lui Paxton Fettel in noul mod “divergent co-op”, in care fiecare personaj are abilitati distincte ce vor influenta atat stilul lor de joc, cat si pe cel al partenerului.

De asemenea, regizorul John Carpenter (Halloween, The Thing) a fost cooptat pentru filmarea secventelor cinematice, in timp ce Steve Niles (30 Days of Night) a colaborat la realizarea scenariului.

sursa: computergames.ro

Seria FEAR este cunoscută amatorilor de FPS-uri horror. Ea a introdus elemente de gameplay noi şi a fost apreciată încă de la început. FEAR 3 sau F3AR dezvoltă povestea din FEAR 2: Project Origin, însă cu o atmosferă horror ceva mai rarefiată.
F.E.A.R. a reprezentat o schimbare de direcţie pentru studioul Monolith Productions, echipa ce şi-a dobândit renumele graţie unor shootere mai degrabă umoristice decât realiste: seriile Blood şi No One Lives Forever. F.E.A.R. se inspira din producţiile horror japoneze (a la Ringu), îmbrăţisând însă reţeta shooter-ului militar modern. Astfel a luat naştere povestea Almei, o fetiţă cu puteri paranormale, căzută victimă unei serii interminabile de experimente în laboratoarele unei corporaţii mai mult sau mai puţin malefice. Shooter-ul celor de la Monolith a reuşit să se impună tocmai graţie combinaţiei ingenioase dintre cele două elemente - horror şi acţiune la superlativ, F.E.A.R. reuşind să impresioneze, la acea vreme, prin intermediul motorului său grafic foarte performant, dar şi datorită unor inovaţii aduse la nivel de gameplay (cum ar fi introducerea slow motion-ul într-un first person shooter).
F.E.A.R. 2: Project Origin a continuat povestea, producătorii încercând, pe cât posibil, să corecteze nemulţumirile legate de primul joc al seriei. Astfel, s-a pus un accent pronunţat pe diversificarea mediilor de joc din F.E.A.R. 2, abandonându-se monotonia coloristică a primului titlu în favoarea unui decor mai variat. De asemenea, din cauza limitărilor tehnologice, pentru F.E.A.R. 2 s-a renunţat la unele jocuri de lumini şi umbre dinamice prezente în prima parte a seriei. Astfel, deşi per total Project Origin a fost un joc mai bine închegat decât predecesorul său, fanii înrăiţi ai seriei au rămas adepţii primului F.E.A.R., în special datorită atmosferei acestuia horror, mult mai puţin pronunţată în sequel.
Şi, din moment ce echipa de la Monolith este ocupată acum cu producerea unui joc inspirat din universul benzilor desenate cu Batman, sarcina de a realiza F.E.A.R. 3 a revenit celor de la Day 1 Studios (care, în ultima perioadă, au avut un singur titlu la activ - Fracture pentru Xbox 360 şi PlayStation 3). A reuşit însă o asemenea echipă relativ neexperimentată să readucă în prim plan combinaţia explozivă de shooting la persoana întâi şi elemente horror bine dozate? Greu de spus.
Pe de-o parte, F.E.A.R. 3 reuşeşte să continue într-un mod cât de cât logic întortocheatul fir narativ al seriei, aducând de această dată în prim plan două personaje principale - Point Man (eroul primului joc din serie) şi Paxton Fettel (fratele acestuia, ce revine sub forma unui spectru cu puteri ieşite din comun). Cei doi se află în căutarea Almei, care este pe cale să nască un nou copil. Cei care au dus la bun sfârşit primele două titluri ale seriei se vor simţi imediat ca acasă, anumite personaje importante ale acestor jocuri precum Michael Becket sau Jin Sun-Kwon revenind şi în F.E.A.R. 3. Totuşi, pentru un începător, firul narativ rămâne foarte neclar şi confuz, Day 1 Studios neacordând atenţia cuvenită construirii unei poveşti care să atragă şi neinitiaţii în ale "fricii".
Un al doilea element inconsistent este componenta horror a jocului, prea puţin prezentă în F.E.A.R. 3. Dintr-un total de opt intervale (echivalentele capitolelor în jocurile F.E.A.R.), abia în vreo două îşi face simţită prezenţa acea tensiune caracteristică seriei. Sperieturile sunt diminuate şi de design-ul campaniei propriu-zise, gândită acum pentru jocul cooperativ şi mult mai axată pe acţiune în defavoarea momentelor tensioate. Este mult mai greu să te sperii atunci când joci cu un prieten, mai ales în condiţiile în care, dacă mori, camaradul te poate învia oricând. Nu sunt împotriva campaniilor cooperative, însă, în contextul unui joc precum F.E.A.R. 3, aceasta ar fi trebuit să fie separată de povestea principală.
De asemenea, nivelurile (single player sau cooperative) sunt împânzite de tot felul de challenge-uri care mai de care mai banale: realizează X headshot-uri, stai Y secunde în cover, culege Z cutii de muniţie etc. Nimic nu este mai anticlimatic decât o scenă extrem de tensionată a cărei atmosferă se duce pe apa sâmbetei atunci când, în loc de mult aşteptatul punct culminant, eşti agasat de tot felul de mesaje colorate referitoare la îndeplinirea acestor obiective secundare. Acestea totuşi duc la acumularea de experienţă, care permite personajului controlat să urce în nivel, dobândind astfel noi abilităţi. Chiar şi aşa, în afara primului astfel de upgrade (când Point Man reînvaţă să folosească loviturile de picior), restul sunt mult prea banale şi usor de trecut cu vederea.
Totuşi, dacă există un capitol la care F.E.A.R. 3 excelează cu adevărat, atunci, fără urmă de îndoială, este vorba de confruntările armate din joc. Inteligenţa artificială a inamicilor umani din F.E.A.R. 3 este foarte bine pusă la punct, aceştia folosind mediul înconjurător în favoarea lor, fiind capabili să se ascundă, să-şi flancheze ţinta sau să o scoată din cover cu ajutorul unor grenade bine plasate. Jocul devine astfel foarte solicitant, eliminarea grupurilor bine organizate de oponenţi nefiind tocmai foare la ureche.
Point Man are la dispoziţie un arsenal deja clasic pentru seria F.E.A.R., format din pistol, shotgun, pistol mitralieră, puşcă de asalt, lansator de rachete, sniper rifle sau nelipsitul lansator de piroane. Doar două astfel de arme pot fi purtate în acelaşi timp, însă, spre deosebire de alte jocuri cum ar fi Duke Nukem Forever, aici această limitare chiar se potriveşte foarte bine tipului de gameplay pe care încearcă să-l promoveze F.E.A.R. 3. Există şi unele momente mai puţin tensionate, în care jucătorul are ocazia să conducă roboţii bipezi care-şi făceau apariţia şi în F.E.A.R. 2, aceştia fiind îndeajuns de rezistenţi pentru a putea înfrunta legiuni întregi de inamici.
Şi totuşi, când vorbim de componenta cooperativă, campania nu mai este deloc la fel de antrenantă. Inamicii au fost perfect dozaţi pentru a oferi o experienţă single player solicitantă şi dificilă, fără a crea totuşi frustrări. În cooperativ, totul degenerează într-un haos controlat, în care armele lui Point Man, dar şi puterile telekinetice ale lui Fettel, fac legea. Fettel are la dispoziţie şi alte abilităţi, cum ar fi posedarea temporară a corpurilor inamicilor, în aceste situaţii putând să folosească fără restricţii si armele acestora. Reiese astfel o baie de sânge generală, satisfăcătoare din punct de vedere vizual, departe însă de subtilul factor înspăimântător care ar trebui să caracterizeze seria.
Până la urmă, la sfârşitul jocului (care se termină cu un boss cu adevărat jalnic, mult mai uşor de doborât decât unii inamici întâlniţi pe parcursul campaniei), cronometrul din Steam indica opt ore jucate. Decent pentru un astfel de shooter, în zilele noastre. Mai mult, după completarea unui nivel cu ajutorul lui Point Man, acesta poate fi reluat alături de Fettel, intervenind unele mici modificări, cauzate în special de puterile diferite ale acestuia din urmă. Nimic cu adevărat motivant însă, structura nivelurilor fiind totuşi prea liniară pentru a merita să fie rejucate de mai multe ori.
Lăsând la o parte campania (single player sau cooperativă), F.E.A.R. 3 vine şi cu o componentă multiplayer destul de bine dezvoltată, cu numeroase moduri de joc interesante. Spre exemplu, exista mai multe variaţii pe tema spectrului care poate poseda alte personaje, dar şi o modalitate de joc inedită, numită F**king Run!, în care participanţii trebuie să colaboreze pentru a avansa prin hoardele de inamici, în timp ce un val de ceaţă se apropie din ce în ce mai ameninţător. Dacă vreunul dintre jucători este prins de ceaţă, meciul este considerat pierdut. Mai mult, aceste moduri de joc pot fi abordate şi de unul singur, Day 1 Studios oferind şi posibilitatea de antrenament offline alături de boţi.
Aminteam mai devreme că luptele din F.E.A.R. 3 pot avea "consecinţe" foarte plăcute ochiului. Astfel, mediile de joc destul de detaliate sunt umplute de sânge într-un mod "armonios", întregul tablou caracterizând cel mai bine aspectul grafic al jocului. Nu avem de-a face cu acelaşi motor grafic folosit de Monolith în precedentele titluri ale seriei, însă, cel puţin din punct de vedere estetic, soluţia celor de la Day 1 Studios îşi face bine treabă, umbrele dinamice şi jocurile de lumini revenind în F.E.A.R. 3.
Totusi, atunci când vorbim de portarea şi optimizarea pentru PC, lipsa de experienţă a acestui studio iese cel mai mult în evidenţă. F.E.A.R. 3 este una dintre cele mai problematice portări pe PC pe care am avut ocazia să le încerc în ultimii ani, existând numeroase probleme la acest capitol. Astfel, desi jocul oferă suport (implicit) pentru DirectX 11, acesta este folosit doar pentru a permite activarea antialiasing-ului, absent din versiunea DirectX 9 a jocului.
Din păcate, atunci când rulează în mod DirectX 11, jocul este predispus la tot felul de erori: nu detecteaza toate rezoluţiile accesibile (1280x1024, spre exemplu), afişează bare negre şi îngustează imaginea în rezoluţii 16:9 standard (1920x1080) sau oferă un FOV (field of view) foarte limitat în rezoluţiile 4:3, de-a dreptul inutibilizabil. De asemenea, în mod DirectX 11, cu toate setările grafice la maximum, F.E.A.R. 3 s-a dovedit de nejucat pe un sistem care nu are probleme nici măcar cu Crysis 2.
Lucrurile s-au îmbunătăţit vizibil în DirectX 9, însă chiar şi asa, au mai intervenit fluctuaţii de framerate de-a dreptul îngrijorătoare. Pe lângă aceste probleme de natură tehnică, versiunea de PC suferă şi de alte lipsuri, cum ar fi absenţa multiplayer-ului splitcreen, prezent în variantele de consolă, însă în mod inexplicabil omis din ediţia de PC. Producătorii ar trebui să înveţe să folosească puterea suplimentară oferită de hardware-ul modern, precum şi opţiunea de a trimite semnal video către două sau mai multe monitoare în acelaşi timp.
În concluzie, în ciuda momentelor sale reuşite, F.E.A.R. 3 nu este capabil să se ridice la înălţimea predecesorilor săi. Dacă primul F.E.A.R. ar putea fi comparat cu un blockbuster de succes, iar F.E.A.R. 2 ar fi continuarea sa, nu la fel de reuşită ca originalul, însă îndeajuns de bună pentru a mulţumi fanii, F.E.A.R. 3 probabil că s-ar mulţumi cu titlulatura de sequel de buget, fără prea mari pretenţii, realizat pentru televiziune (sau publicat direct pe DVD).

Parere personala: jocul mi s-a parut foarte slab in comparatie cu predecesorii lui, horror lipsind aproape cu desavarsire, multe challange-uri inutile si plictisitoare...Nota personala: 6

Cerinte minime:
* OS: Windows XP, Vista or Windows 7
* CPU: Intel Core 2 Duo E6550 2.33GHz or Athlon 64 X2 Dual Core 5600+
* RAM: 2 GB
* HDD: 10 GB free disk space
* Graphics: 256 MB video Memory
* Sound Card: DirectX 9 Compatible
* DirectX: Version 9.0c
Supported Graphics Cards:
nVidia GeForce 8800 GTS / ATI Radeon HD 3800 series

« Stirea completa - FEAR 3 »



 

Autor: ^3D^ | Vizualizări: 492, Total comentarii: 9, (ultimul: 2011/07/23) | Adaugă comentariu

News

Comunitatea ProfGamers vă ureză Paşte Fericit !

2013/May/04

Citește mai mult »

Acceptare de servere in comunitate

2012/Dec/06

Citește mai mult »

MineCraft 1.4 Update

2012/Nov/03

Citește mai mult »
About us Despre Forum Home Propaganda Servers